CarCrash

Când m-am certat cu sandalele tale
gulerul cămăşii mele semăna cu zâmbetul tău.
Sau a fost invers?

Genunchii
tăi au fost în faţa marii porţi
a muzeului, fără soare
fără suc de mere
în pahare, poarta
se deschidea uneori,
oameni cu ziare la subraţ,
cu ştiri ude, de vară,
alţii dornici să vadă
curtea sau pavajul, turişti,
intrau iar tu erai răcită.

Era o carte pe masă
pe care ai zis că refuz să o citesc, drapelurile
se imitau în vânt,
91 de ceaiuri în meniu,
ne-numerotate, erai lungă
cât lăţimea ferestrei.
Ce mi-a venit oare să mă cert
cu sandalele tale? Oare
ce a fost cu colţurile gulerului meu?
Tu ce-ai făcut draga mea?
Conştiinciozitatea
e un aşa cuvânt complicat
şi greoi, ştiai
că aveai două călcâie obosite?

În liniştea asta
nu se poate întâmpla niciun accident auto.

În faţa noastră
clădirile fiind inegale
umbra celei mari
desena turnuri
pe ferestrele celei mici.

...şi mi-ai zis că nu ai văzut niciodată
unde se termină genele tale.